Un nou început: ne luăm rămas bun de la casa care ne-a fost refugiu, studio și acasă!

O nouă etapă. Gânduri. Emoții. Zero regrete.

Ieri am încheiat un capitol din drumul nostru: am postat anunțul de vânzare al casei.

După ce am pus totul la punct, după ce am simțit că i-am oferit acestei case tot ce avea nevoie, sunt pregătită să o las să plece mai departe.

Cu energie bună. Cu recunoștință.

O prietenă m-a întrebat dacă am regrete. Mama mi-a spus că simte un pic de tristețe.

Dar eu nu am niciun regret. Deloc.

Dimpotrivă – sunt bucuroasă și încântată că facem acest pas vital pentru planurile noastre.

Un spațiu care ne-a fost și studio, și cămin

Aici am fost foarte fericită în ultimii 4 ani și jumătate.

Am creat amintiri nenumărate împreună cu voi – cei care ați venit pentru ședințele foto anuale pe alb sau în decorurile de Crăciun.

Aici am editat zeci de mii de fotografii.

Și casa asta a răsunat de râsete de copii, de bebeluși și de emoții curate.

Inițial gândisem etajul ca masterbedroom – are 62 mp, mai mare decât primul meu apartament.

Dar viața ne-a dus într-o altă direcție.

Viața ne duce în altă direcție

Se spune că, dacă vrei să vină lucruri și oameni noi în viața ta, trebuie să le faci loc.

Și locul acesta l-am simțit mereu gândit și pentru omul care îmi este astăzi partener de idei nebune.

Am crescut. Am învățat. Am ales: să schimbăm totul. Radical.

După divorț, mi-am promis să trăiesc cu inima deschisă.

Să accept provocările.

Să nu las niciun regret în urmă.

Veni. Vidi. Vici.

Știu că, de cele mai multe ori, doar frica de necunoscut ne ține pe loc.

Dar când scoți frica din ecuație… cerul e limita.

Ce lăsăm în urmă… și ce luăm cu noi

Am făcut acest filmuleț pentru noi. Pentru amintire.

Cu căsuța noastră. Refugiul nostru.

Locul în care ne-am întors cu drag din toate vacanțele – cu excepția ultimelor două, pentru că deja… inima noastră e în Grecia.

Dar aici încă gătim cu bucurie, în bucătăria în care am pus suflet, idei și muncă.

La început aveam o oală de orez de la Lidl și țineam alimentele iarna pe pervaz, afară.

Acum e plin de viață.

Am cărat pământ. Am nivelat curtea cu tăvălugul.

Am plantat iarbă și copaci care azi au crescut frumos.

Anul acesta a înflorit și Wisteria – cea mai nebună plantă cu personalitate.

Am mutat mobila de zeci de ori – sportul meu preferat.

Partenerul meu deja râde și îmi spune: „Să fii cuminte”, adică: „Nu te apuca iar să muți mobila”.

Dar cred că s-a resemnat.

Uneori vrem să ieșim la plimbare… și ajunge să ieșim în curte.

Pentru că aici se aude liniștea.

Chicotele copiilor. Greierii. Adierea vântului.

O liniște care vindecă.

Mergem mai departe. Cu recunoștință.

Da, suntem deja cu un pas în Grecia.

Dar cât încă suntem aici… trăim acest loc din plin. Cu drag.

Pentru că merită.

Pentru că ne-a oferit mult.

Pentru că e oaza noastră.

Am trăit frumos aici.

Dar visul nostru ne duce mai departe.

💬 Întrebare pentru tine, cititorule:

Voi ce ați simțit la fiecare mutare?

Ați avut regrete? Ce ați luat cu voi?

Sau poate… ați rămas în prima casă?

Scrie-mi în comentarii – chiar sunt curioasă să aflu.